Why don't you get it?

Cum era de aşteptat, fata alese motocicleta. A râs slab, acoperindu-şi ca mai devreme gura cu palma.
-Da' problema e că nu am motocicletă. Atunci se lăsă în jos, izbucnind într-un râs puternic. Râdea cu poftă, chiar dacă era o glumă seacă, şi apoi se opri când îşi dădu seama că e prea mult. Am maşină, te mulţumeşti cu atât? A întrebat, strângându-i mâna şi gândindu-se că ar putea să-şi ia o motocicletă de dragul ei. Bani avea, aşa că nu era nicio problemă. Poate că era una: lui îi e frică să o conducă, dar şi-ar fi putut învinge frica pentru a o face pe Mao fericită. I-a zâmbit, şi începu să meargă cu ea, către ieşirea din pădure.
În dimineaţa asta era destul de frig, şi fata era în tricou, aşa că îşi scoase cămaşa ce era cu mâneci lungi şi i-o puse pe umeri.
-Vrei să mergi să te schimbi?

Mao chiar vroia să meargă cu motocicleta până în oraș, dar el îi distruse visele, zicându-i că nu are decât mașină. Înțelese că fusese o simplă glumă, iar la fel ca JaeJin se amuză și ea si râse cu multă cu pofta. Apoi continuară spre meargă spre locul unde se afla mașina.
Ea începuse să tremure puțin din cauza frigului, însă băiatul parcă ghici că avea nevoie de-o haină, așa că i-o dădu pe a ei. Mult mai bine, își spuse, încâlzindu-se în câteva clipe. Îi mulțumi printr-un zâmbet larg și se ridică ușor pe vârfuri, pentru a ajunge la chipul băiatului și îl sărută pe obraz.
- Nu, oricum o să se încălzească curând, sper... Uhm, hai mai bine direct în oraș, mor de foame.

Deşi Mao tremura, foarte uşor întradevăr, nu a acceptat cămaşa lui. A zâmbit, uşor şters, dar făcu exact cum a vrut fata. I-a luat cămaşa de pe umeri şi şi-o puse pe umerii lui. Şi-a încheiat-o cu nasturii, dar nu cu toţi. Nu-i plăcea să arăte chiar aşa perfect, deşi oricât ar fi încercat, tot nu ar fi reuşit. Lui de fapt nu îi plăcea să se asemene cu ceilalţi. Avea un stil aparte, iar personalitatea lui era un specială faţă de ceilalţi. Şi se pare că fetei îi plăcea asta cel mai mult.
A zâmbit, şi mări pasul, încercând să îşi aducă aminte pe unde mai lăsase maşina. Se opri câteva secunde şi trecu cu mâna prin firele sale de păr, moi, şi plăcute la atingere. Îşi căută apoi cheile prin buzunar, şi într-un final le găsi, şi îşi aduse aminte şi unde lăsase maşina. Era undeva lângă cantină, şi în plus, erau chiar foarte aproape. O luă pe fată de mână ca mai devreme, şi i-o strânse uşor, apoi continuă mersul. Făcu paşi din ce în ce mai mari, căci deja se plictisise în tot acest drum, şi se ruga să ajungă mai repede. Ajunşi acolo, JaeJin a zâmbit şi s-a întins ca un motan, scoţând mici sunete drăgălaşe ca a unui copil mic. Băiatul avea o maşină invidiată de toţi, un BMW Z4 aerodinamic, de culoare gri metalizat. Adora maşina asta de mult timp, şi când o primi cadou de la taică-său, mai avea puţin şi ţipa de bucurie.
Într-un final a descuiat maşina, şi nu urcă el primul, ba dimpotrivă, îi deschisese uşa fetei, sărutând-o pe obraz şi apoi urcă. Băgă cheile în contact, iar înainte de a porni, o privi pe fată.
-Nu e o motocicletă, dar tot vei fi cu pletele în vânt, îi făcu acesta cu ochiul, apoi porni maşina cu un mic scârţâit de roţi. El nu conducea foarte repede, după părerea lui, dar conducea clar mult mai repede decât viteza permisă. Spera că pentru fată nu e o problemă, însă dacă era, va încetini. Poţi da drumul la muzică, if you want, i-a spus şi a zâmbit.

Băiatul își luă cămașa și o puse pe el, în timp ce Mao îl urmări atentă. Ce bine îi stătea îmbrăcat așa! De fapt, el arăta bine îmbrăcat în orice, cel puțin așa era în ochii fetei.
Drumul nu fu prea lung până la mașină, iar când ajunseră la ea, fata rămase impresionată. Era un BMW, una dintre mașinile la care doar visase, era foarte frumoasă.
JaeJin îi deschise ușa să intre și o sărută scurt pe obraz. Fata îi zâmbi larg, venindu-i să-l strângă în brațe chiar în clipa aceea pentru că era așa amabil cu ea.
Se așeză pe scaun și acceptă să dea drumu la muzică. Zis și făcut. Dăduse pe radio, momentan. Era o melodie care-i plăcea ei foarte mult, BoA - I'll eat you up. O adora atât de mult încât începu să cânte și ea, uitându-se cu coada ochiului spre JaeJin în speranța că nu-l deranja. Ea își ura vocea, deși toată lumea zicea că are una foarte drăguță, numai ea trebuia să fie complexată mereu. În fine, nu conta acum, pentru că se distra.
- Îți place melodia? întrebă la un moment dat.

Mao acceptase să dea drumul la muzică, ba chiar începea să cânte şi ea. Avea o voce bună, şi se asemăna destul de mult cu cea a lui BoA. Lui nu-i plăcuse niciodată de BoA, doar melodia asta îl atrăgea destul de mult, mai ales că acum o cânta şi Mao. Şi învăţase şi dansul de la ea, pe vremea când lua el lecţii de dans. Fiindcă la un moment dat trebuia să danseze el cu o fată, tot timpul refuza, fiindcă acelei fete îi plăcea de el şi îi făcea avansuri. Iar JaeJin nu dorea să se întâmple fix la fel ca şi cu Mao din copilărie.
A zâmbit uşor şters, afundat în amintiri, plăcute şi neplăcute, apoi realiză că fata îi adresase o întrebare. O întrebare uşor banală, dar lui tot i se tipărise în minte. Înainte de a răspunde, a căscat uşor şi şi-a dus o mână la gură, şi o privi cu coada ochiului pe fată.
-Îmi place. Mai ales că ai cântat şi tu. a reuşit el să spună într-un final, şi a zâmbit, continuând să conducă. Cafeneaua la care se ducea el deseori era destul de aproape, şi peste cinci minute ajunseseră. A coborât şi i-a deschis, ca mai devreme, uşa fetei. O luă de mână, şi înainte de a pleca, se uită în oglinda de la maşină, şi îşi aranjă părul. Dar înainte de a termina, se trezi cu o palmă peste spate de la fată pentru ca să înceteze, şi acesta a râs.
A apăsat uşor pe clanţa metalică de la uşa cafenelei, şi când intră, observă destul de multă lume. Nu se aştepta la atâta lume, mai ales că erau toţi tineri, şi unele fete îl recunoscură pe băiat din cauza că pe mese erau reviste de modă sau alte căcaturi.
-Asta îmi mai trebuia, a spus aproape şoptit şi se aşeză la o masă, urmărit de multe priviri îndrăzneţe ale fetelor, şi de asemenea, şi ţipete. Ce doreşti?

Mao așteptase răspunsul la întrebarea ei, pe care-l privi cam greu. Băiatul părea foarte îngândurat, iar ea se întreba ce sau cine-i bântuia mintea. În fine, acesta zise că îi place melodia, mai ales că a cântat-o și ea. Mao îi zâmbi larg și-l sărută pe obraz.
Coborâră din mașină împreună și intrară în cafenea, unde era multă lume. Nu înțelege de ce toate fetele începuseră să se holbeze la ei. Știa că JaeJin e foarte chipeș, dar nici chiar așa. De fapt, ceea ce nu știa ea e că băiatul era fotomodel.
Se așezară la o masă, în văzul tuturor. Ei nu prea-i conveni, i-ar fi plăcut să stea într-un loc mai retras, doar ei doi. Poate era cam egoistă, dar ea dorea să-l păstreze pe băiat doar pentru persoana ei, doar ea să-l poată admira și să-l poată atinge.
<<Ce doreşti?>>
- Să tacă ele! spuse Mao, aproape nervoasă. Îi venea să se ridice în picioare și să se ia de ele, dar așteptă mai întâi să vadă ce face el.

JaeJin când o observă pe fată aşa nervoasă, a răsfoit paginile unei reviste, şi i-a dat să se uite fix unde era o poză cu el, de la Tomonari, o firmă de haine, k-fashion. I-a spus fetei că el e obişnuit să ţipe fetele după el, şi pentru ca să le facă pe acelea să tacă, o sărutase pe fată, pe deasupra mesei. Nu a fost un sărut lung, dar nici foarte scurt. A fost un sărut pe măsură cât să-i poată gusta buzele. Atunci veni şi o chelneriţă, care se opri în dreptul lui JaeJin, începând să vorbească:
-Ohh, JaeJin!! Sunt o fană înfocată de a ta! Te-am urmărit în toate revistele şi peste tot de când te-ai lansat, eşti superb! Te ador! Şi atunci îl îmbrăţişă. JaeJin se strâmbă, zâmbind jenat şi încercând să o îndepărteze, dar fata se împotrivi încontinuu.
-Poţi să trimiţi un chelner? CHELNER! a spus JaeJin, înroşindu-se pentru prima dată, fiindcă fata începu să-l atingă peste tot, cu neruşinare. Îi făcu în acelaşi timp semn lui Mao, şoptind un 'help me'. Fata aceea era chiar înnebunită după el, şi nu l-ar fi lăsat să plece cu una cu două. Sigur mai dorea ceva, dar nu voia să îi dea ceea ce dorea, mai ales că acum era cu Mao. Acum în jurul lor se srânseseră şi celelalte fete din cafenea, şi un chelner încercă să le dea la o parte, ba chiar le dăduse şi afară. Chelneriţa aceea era o povară pentru el, pentru că el tot încerca să o împingă, dar nu putea să dea într-o fată. Ahh, oare ce o să zică Mao acum?! Probabil fata i-ar fi tras o palmă lui JaeJin, deşi el nu avea nicio vină aici. Îi era mai tare frică să nu se despartă de el. Nu tuturor le place un iubit vedetă. Dar nu ştia ce să facă, dacă renunţa la Tomonari, nu ar mai fi avut niciun ban, şi primea bani frumoşi de-acolo. Iar dacă renunţă la Mao, viaţa lui nu ar mai fi la fel. Ar fi fost monotonă, aşa că va trebui ca Mao să înţeleagă cum stă treaba. Spera să nu o bage în probleme pe Mao, căci fanele înfocate nu se răzbună numai pe el că şi-a găsit dragostea, dar s-ar răzbuna şi pe Mao. Şi tot ce îi păsa acum era Mao. Aşa că, va trebui să o apere cu orice preţ! Va trebui să stea cu ea non stop, altfel ar fi riscat să păţească ceva, mai ales că fanele deja i-au pozat şi sigur pozele vor apărea pe internet. Plus că pe el nu l-ar fi deranjat să stea cu ea non stop.

Mao îl văzu în acea revistă foarte renumită și înțelese toată situația, adică de ce săreau așa fetele pe el. JaeJin încercă să le facă să plece, o sărută, dar degeaba, se strânseră și mai mult, plus de asta începură să facă și poze. Ea se simțea groaznic, nu-și dorea să apară prin reviste sau pe vreun site de bârfă. Nu îi plăcea viața asta, de asta nici nu vrusese să se facă cântăreață, pentru că ar fi avut șanse.
Se simțea mai geloasă ca niciodată. Cu astfel de fane trebuia să-l împartă, sau cam așa ceva, pentru că ele erau obsedate de săracul JaeJin. Nu le înțelegea. Cum să iubești o persoană numai după aspectul fizic?
Îi era frică că așa o să se întâmple și la restul ieșirilor în oraș, că va trebui să se chinuie să ocolească fanele, dar acestea tot aveau să dea peste ei, pentru că așa sunt oamenii disperați.
În clipele acelea îi venea să urle, atât de nervoasă era, însă trebuia să facă ceva și să se calmeze. Știa că nu e vina băiatului, dar se întreba dacă ar putea trăi cu așa ceva, iar răspunsul era mai mult un nu. În fine, nu stătu prea mult să se gândească la asta, nu acum era momentul potrivit, trebuia să-l ajute.
Se ridică pe scaunul ei și privi în jur. Cafeneau era aproape plină de fete care urlau și veneau la el. Voiau autografe, să-i vorbească, altele îl atingeau, iar asta o făcea să se simtă chiar și mai geloasă.
- Bine, gata, ajunge! Începu să țipe foarte tare, dar nu le trase atenția, așa că se urcă pe masă.
- Plecați odată! E un simplu băiat, are nevoie și de-o viață normală, nu să fie înconjurat mereu de voi, obsedatelor!
Toate fetele se întoarseră spre ea și începură să o privească ca și când erau gata s-o ia la bătaie, sau ceva în genul. Înghiți în sec, dar măcar le făcu să nu se mai uite la el. Atunci îi făcu semn lui JaeJin să se strecoare printre ele și să iasă cât mai repede din cafenea. După...avea ea să se descurce, sau cel puțin așa spera, pentru că la cum se uitau la ea, o cam speriau fetele alea.

Nu mai putea suporta acea strâmtoare, acele atingeri, nimic. Ura faptul că i se întâmplase asta chiar acum de faţă cu Mao. Acum probabil ea s-ar fi despărţit de el şi nu l-ar mai fi ajutat să scape,şi o să plece. Dar tocmai atunci când îşi pierduse încrederea, Mao începu să ţipe la ele, ba chiar se urcă şi pe masă. Şi fiindcă privirile fetelor au fost atrase de ea, acesta se strecură printre ele reuşind să iasă din cafenea şi ducându-se în maşină. Dar atunci realizase că o lăsase pe Mao acolo, unde toate fetele i-ar putea face rău, şi s-a dus înapoi imediat, oprindu-se în uşă şi strigând-o puternic. Doar că, s-a gândit, că dacă le dă la fiecare câte un autograf, o să scape. Aşa că, a întrebat cine vrea un autograf, şi începu să le dea la fiecare. Poate şi câte o poză, dar el le tot grăbea. Fetele plecau câte două, câte două, până au mai rămas doar ei doi în cafenea. Şi-a cerut scuze de la proprietar, însă bărbatul îi spuse că nu e nicio problemă şi întrebă ce doreau.
-Eu vreau o cafea cu lapte şi croissant cu cremă de vanilie, iar tu, Mao...? Întrebă, îndreptându-şi privirea către ea, şi se gândi că după ce o să comande, o să îşi ceară scuze şi faţă de ea. Spera să nu fie vreo problemă, dar probabil deja ea se gândea la ce să îi spună ca să se despartă de el. A scos un oftat lung, şi îşi arcui buzele într-un botic micuţ,şi făcu nişte ochi de căţeluş, involuntar. Credea că făcând asta o va face pe fată să se răzgândească. Dar nu, unei fete trebuia să îi dea multe explicaţii, de ce şi cum, aşa că deja se pregătea pentru discursul pe care o să îl poarte fetei. Trebuia să îi explice cât de mult o iubeşte, şi că pentru ea ar face orice, şi să nu îl părăsească aşa repede. Viaţa lui s-ar schimba radical şi nu ar suporta să stea fără ea. Se obişnuise cu ea, se ataşase, o adora, mai pe scurt.
A trecut cu mâna prin păr, simţind cum deja nu mai ştia ce să facă, era exasperat, mai ales că în gând i se tot năruia imaginea când fata îi dădea o palmă şi îi spunea că totul s-a terminat între ei doi. Şi or să rămână doar o amintire, ce o vor îngropa, şi probabil nu va mai fi dezgropată vreodată. O amintire plăcută, şi una neplăcută. Dar dacă avea să se întâmple aşa, JaeJin nu avea să o uite pe Mao. Mao deja făcea parte din inima lui, şi dacă ar pierde-o pe ea, şi-ar pierde jumătate din inimă, şi asta îl durea cel mai mult.

Reușise să îl ajute pe băiat să iasă de acolo, dar până la urmă acesta se întoarse s-o ajute pe ea. Până ce nu dăduse autografe și nu făcuse poze cu fanele nu scăpase. Acestea plecaseră în cele din urmă și rămaseră doar ei din în cafenea. Ma rog, doar ei și chelnerii. JaeJin ceru ceva de mâncat și o întrebă și pe Mao ce vrea. Ea răspunse încet și simplu „la fel ca tine”, apoi tăcu brusc.
Privea parcă în gol, iar mintea părea că e plecată undeva departe.Îi reveniră în minte toate imaginile de mai devreme. Ce fete nebune! O speriaseră complet. Dacă va trebui să-l împartă așa pe JaeJin, la fiecare ieșire? Ar fi fost un chin adevărat pentru ea, fiindcă sincer acum, era foarte geloasă, mai ales când era vorba de el. Și ținea prea mult la băiat ca să-l lase să fie furat de vreo fană obsedată doar de aspectul său perfect.
Nu reuși să privească fața băiatului, oricum nu mai ajuta cu nimic în momentele acelea. Ea se gândea dacă ar putea trăi cu așa ceva... deși pentru el ar fi făcut-o, nu? Doar ținea cel mai mult la el. Era singura persoană de care se apropiase așa de mult în ultimi ani. Până la el nu mai fusese nici un băiat pe care să-l iubească cu adevărat.
Nici nu știa ce să-i zică în clipe acelea, parcă îi muriseră toate cuvintele, însă de odata sări în brațele lui și începu să-l strângă foarte tare, de parcă nu vroia să-i mai dea drumu vreodată, să nu mai lase toate acele fane nebune să vină peste el și să nu-l lase să trăiască o viață normală.

Fata părea mai tăcută ca niciodată, şi era pe punctul de a o tuli acasă, fiindcă era clar că fata se despărţi de el. Dar fix atunci, ea veni şi îl îmbrăţişă. Era o îmbrăţişare strânsă, romantică, plăcută. Doar că, era puţin cam prea strânsă. Fata îl confunda cu un ursuleţ de pluş, asta e clar. O strânse şi el în braţe, sărutând-o pe creştetul capului. În acel moment, băiatul îşi ceru scuze, şi mai apoi îi spuse acele două cuvinte, plăcute de oricine:
-Te iubesc. Chelnerii au încetat din a mai munci, şi au rămas cu privirea aţintită către ei, scoţând nişte sunete drăgălaşe gen: awwww. Toţi priveau ca şi cum era un film romantic, doar că unul dintre chelneri, mai tinerel, ce puse ochii pe Mao, nu îi plăcea ce vedea, şi a stricat momentul ţipând:
-Două linguriţe de zahăr sau treeeeiii?!? îi venea să-şi tragă pumni JaeJin, dar se abţinu, şi arătă către băiat, două degete, ca şi când ar fi zis 'peace'. Apoi a sărutat-o pe Mao, lung şi pasional, şi parcă nu mai dorea să se despartă de buzele ei. A încercat să facă să dureze sărutul foarte mult, dar trebuia să facă o pauză atunci când îşi pierdea respiraţia. Şi atunci se opri. Era îndeajuns, nu dorea să facă aici prea multe scene de tot felul, căci şi-aşa cei de aici văzuseră cam prea multe. Aşa că, s-a aşezat pe un scaun, iar atunci primiseră şi comenzile.
-Itadakimasu, a spus el muşcând rapid din acel croissant. Pentru prima dată i se părea aşa bun, încât l-ar fi mâncat cu tot cu farfurie. Era înfometat.

Nu era nevoie de scuze, își zise Mao, când îl auzi pe băiat. În definitiv, nu era deloc vina lui, nu? Nu avea de unde ști că fanele sale se aflau la prima ora tocmai în cafeneaua în care merseseră ei. Se bucură că trecuseră peste și când băiatul îi spuse c-o iubește zâmbi larg, parcă trecându-i toată starea de tristețe.
Lumea se holba la ei și păreau încântați de ceea ce veneau, încât scoteau sunete diferite, ca și când ar adora scena ce se petrecerea chiar acolo. Doar un tip încercă să-i întrerupă, Mao nu înțelese de ce, dar atunci JaeJin începu s-o sărute foarte pasional și romantic. Fata îi răspunse în același mod și de abia reuși să se îndepărteze de buzele lui dulci. În acele momente i se păru că îl sărută pentru prima oară, atât de magice fuseseră acele secunde pe care amândoi încercară foarte mult să le prelungească.
În cele din urmă se așezară la o masă ca să mănânce. Ea lua o gura din ceai și îl privi mirată pe băiat. Părea așa înfomentat, cum nu-l mai văzuse niciodată, încât începu să chicotească.
- Știai că cea mai gustoasă masă e aceea pe care o mănânci cu persoana potrivită, adică persoana la care ții cu adevărat? spuse din senin, oprindu-se câteva clipe din mâncat.

<<Știai că cea mai gustoasă masă e aceea pe care o mănânci cu persoana potrivită, adică persoana la care ții cu adevărat?>> Replica ei îl făcu să se gândească ceva timp. Mai auzise asta, multe şi mulţi îi spuseseră la fel, dar el niciodată nu a crezut. De acum începea să creadă, şi în doi timpi şi trei mişcări termină şi croissantul. Era chiar bun, dar apoi pentru a îi răspunde fetei, a privit-o timp de câteva secunde, în timp ce îi luă o mână într-a lui.
-Încep să cred că aşa e. Mhm... uite cum o dimineaţă superbă se transformă într-una foarte naşpa, şi apoi revine la starea ei minunată. A chicotit scurt, muşcându-i în joacă vârful unui deget. Îi lăsase urmă chiar dacă nu muşcase foarte tare. A zâmbit, dându-i drumul la mâna fetei, şi se apucă de băut cafeaua. Era amară, mai amară decât se aştepta, şi doar i-a spus tipului ăla să pună două linguriţe de zahăr. Atunci mai avea puţin şi o scuipa, dar a ridicat mâna în sus, şi a început să ţipe la acel băiat care rânjea şmecher:
-We'! Am zis DOUĂ linguriţe, nu niciuna! A strigat el, ridicându-se în acelaşi timp şi de pe scaun, privindu-l cu nişte ochi de pumă pe băiat. Ei presupun că i-ai pus zahăr, nu?
Atunci băiatul începu să râdă puternic.
-Normal, doar nu te aşteptai să nu-i pun. Acesta veni lângă fată şi o apucă de mână continuând cu vorbele lui siropoase.
-Chiar aşa îţi doreşti un iubit vedetă? O să-l împarţi cu oricine, şi să ştii că va trebui să se sărute cu oricine.
JaeJin era exasperat deja, nu mai putea să se păstreze aşa calm cum era mai devreme, aşa că îl trase pe băiat de guler şi îi trase un pumn în burtă, privindu-l cum îi dăduse sângele la gură. I-a întins cana cu cafea, şi i-a spus să îi pună zahăr în ea.
-Mişcă-te. Mao l-a văzut pentru prima dată aşa pe JaeJin, şi acesta spera să nu îşi mai arăte şi cealaltă latură a lui. Întradevăr, era slab, dar era destul de puternic încât să lase o 'gorilă' la pământ.

Băiatul îi luă ușor mâna într-a lui și zise:
<<-Încep să cred că aşa e. Mhm... uite cum o dimineaţă superbă se transformă într-una foarte naşpa, şi apoi revine la starea ei minunată. >>
Apoi o mușcă de deget, nu foarte rău, dar îi lăsase semn. Când observă, Mao începu să râdă cu pofta. Dar când totul părea că revenise la normal și că cei doi își recăpătaseră starea de veselie, un chelner veni la ea și începu să-i facă „ochi dulci”. O enervă modul în care vorbise și oricum nu era treaba lui! Nu înțelegea de ce se băgase peste ei. Oricum știa că JaeJin nu le-ar fi lăsat nici măcar pe fanele sale să îl sărute, pentru că de abia le permisese să-l atingă puțin, și asta doar ca să scape de ele.
Dar în clipa următoare își văzu prietenul de o mie de ori mai furios decât ea însăși. Se ridică de pe scaun și îi dădu tipului una în burtă în cât îl făcu să sângereze. Atunci ea scoase un sunet, speriată. Nu-l mai văzuse niciodată așa, nu-i venea să creadă. Era prea calm ca să dea în cineva, însă oricine are limitele sale, nu?
- Mai bine nu veneam aici! zise brusc, lăsând mâncarea din mână. Aproape că-i venea să se ridice de la masa aia blestemată și să plece. Nu voia să mai aibe incidente de genul ăsta. De ce trebuia să intervină mereu cineva sau ceva între ei? Nu era drept, iar asta fusese de abia prima ieșire în oraș. Poate le-ar fi mai bine să se ascundă de văzul lumii.

JaeJin la final făcu semnul 'peace', dar nu pentru a i-l arăta şi a zâmbi drăgălaş, ci le aşeză în dreptul ochilor, mişcându-le uşor în sus şi în jos, apoi le îndreptă către el, spunând:
-I'm watching you. Suna ca un fel de ameninţare, şi apoi se aşeză la loc pe scaun, aşteptând ca băiatul să vină. Şi când veni, îşi ceru scuze şi îi dădu băiatului cafeaua. Oftă scurt, nemaizicând nimic nici atunci când fata a spus că mai bine nu veneau aici. Se lăsă pe spate, închizând pentru un moment ochii, dar apoi şi-i deschisese privind-o pe fată.
-Unde vrei să mergem după ce plecăm de aici, adică acum? Întrebă, ridicându-se de pe scaun şi terminându-şi cafeaua, apoi s-a dus să plătească. Era cea mai proastă zi pe care a avut-o în viaţa lui: mai întâi a fost călărit de nişte fane obsedate, apoi iubita lui a fost coruptă de un chelner, care la rândul lui şi-o luase rău de tot de la JaeJin. Între timp i-a zâmbit fetei, şi se apropie încet de ea, sărutând-o pe frunte, şi apoi o apucase de mână.
-Să ştii că nu mi se întâmplă aşa tot timpul... Şi să ştii că acum trebuie să nu mai pleci fără mine, altfel s-ar putea să păţeşti ceva. În orice caz, dacă pleci pe undeva mă anunţi, ok? Întrebă, lovindu-şi fruntea cu o uşoară palmă, jenat de ce o punea să facă.

Băiatul o lua de mână ca să plece, deși ea nu apucase să termine tot de mâncat. Oricum îi pierise toată pofta după ceea ce se întâmplase.
Mao îi strânse cu putere mâna și se ridică de pe scaunul ei, privindu-l atentă în timp ce vorba.
<<Să ştii că nu mi se întâmplă aşa tot timpul... Şi să ştii că acum trebuie să nu mai pleci fără mine, altfel s-ar putea să păţeşti ceva. În orice caz, dacă pleci pe undeva mă anunţi, ok?>>
Oftă ușor. Ar fi fost aiurea să facă așa, să stea non-stop el după ea când ieșea undeva, sau ea să-l urmeze peste tot, ca o umbră. Și i se părea și ciudat, dar înțelegea de ce trebuiau să facă asta. Și ar fi făcut orice ca să nu mai vadă fanele alea sărind așa pe JaeJin AL EI.
- Umm... nu prea știu unde să mergem. Ce zici de parcul de distracții? Sau la cumpărături?
Spuse niște locuri la nimereală, oricum nu îi păsa unde mai merge, dacă era cu el. Spera totuși să nu se mai lovească de tipele alea nebune.