O noapte cu peripetii ....

Afara incepuse sa plua ingrozitor de tare, iar eu ma plimbam ca o nebuna. Nu stiam ce sa fac ... riscam sa racesc la plani si de aceia am intrat in hotelul care mi-a venit in cale. Am intrat incet inauntru nefiind inca foarte uda. Am vrut sa rezerv o camera insa nu mai era nici-un apartament sau camera libera. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Acea femeie de la tejgea cauta in caz de mai este o camera libera sau nu, insa toate erau ocupate. Vroiam sa ies din hotel insa imi era frica sa nu ma ud ca "curcubeul".

Ce căcat! am înjurat eu printre dinţi cât ieşeam din lift cu chitara în mână. Aveam un mini-concert în hotel peste douăzeci de minute. Era de-a dreptul minunat...! Îmi venea să-l iau de gât pe impresar şi să îl dau cu capul de toţi pereţii. Privirea mi s-a oprit asupra geamului. Ploua. Asta însemna că nu mai ajungeam acasă. Am oftat îndelung cât mă duceam la tejghea. Tipa şi-a muşcat limba să nu mă înjure când i-am spus să-mi cheme un taxi. Îmi bag picioru' în concert! spun căutând telefoul în buzunarele imense de la geacă.

Auzise ce zicea baiatul insa nu era atenta. Isi lua inima in dinti si puse mana pe clanta. Era nervoasa pe ea insasi ca nu s-a imbracat mai gros sau ca nu si-a luat o umbrela. De ce nu putea sa fie si ea mai precauta? Sa se gandeasca ininte. Trebuia sa isi puna un semn in frunte ca sa nu mai uite nimic. Apasa pe clanta si iesi din hote, nu inainte de a o saluta pe receptionera.l. Se uita in stanga si in dreapta dar nu mai stia pe ce parte sa mearga. Era pe dreapta sau pe stanga? Nici ea nu mai stia. Ridica din umeri si coboara scarile de la hotel.

Aia e... Keiko! strig după fătă, începând să fug după ea. Ce tâmpit eram să nu o recunosc! Am trecut pe lângă ea mai înainte. Mă înjuram în gând până am ajuns lângă fată. O prind de umăr şi oftez. Ce faci aici? întreb, mai mult sarcastic. Mai mult ca sigur că a venit să se fereasă de ploaie. Murmur ceva pe germană, apoi mă uit în jur. Unde era afurisitul ăla de taxi?!

Isi scoase iar castiele din urechi privindu-l pe baiat. Reusise sa o sperie destul de tare. Isi dadu seama ca acesta o intrebase ce facea pe acolo. Statu putin pe ganduri si isi facu curaj sa ii zica pana la urma ceva, desi ii era teama sa nu o creada ciudata.
Am ieist sa ma plimb ... am vrut sa ma cazez la hotel ... am renunatat ma duc sa ma mai plimb, apoi acasa, ii spuse aceasta zambind stiind ca au iesit destul de ciudat toate acele cuvinte. Tu? il intreba pe baiat observand chitara din mana lui.

Nimic special. spun zâmbiind. Privesc taxiul care a parcat lângă noi. Haide, că te duc eu! spun surâzând pornind spre taxi. Nu îmi plăcea taxiul. Părea mai vechi decât mine, decât oricine din oraş. Ei bine, nu chiar oricine, dar totuşi! Râd, la vederea şoferului. Era un moşneag, gata-gata să moară de infarct la prima frână bruscă. M-am oprit când am deschis uşa din spate, lăsând-o pe Keiko să intre.

Fata refuza politicos. Nu vroia sa il deranjeze sau sa isi faca obligatie. Nu vroia si in plus nu avea incredere in sofer. Si ea inainte sa isi ia carnetul parea mai stabila pe munca ce presupunea condusul. Ii era frica in tot sensul cuvantului. Nu vroia asa ca era foarte hotarata cand il refuzase pe baiat. Incercase insa sa il faca pe baiat sa nu se supere pentru modul in care il refuzase. Se simtea oribil.

Haide, că nu mori! spun zâmbind. Dacă vrei chem altul... spun căutând în buzunare telefunul.
Naiba ştie unde mi-e drăcia aia! îmi spun, lăsându-mi capul pe spate. Nu ştiam ce are Keiko de nu venea niciodată cu lumea. Poate se simţea în plus. De ce să se simtă în plus? Să fi făcut eu ceva rău? Prin cap îmi zburau toate amintirile cu ea. La petrecerea aia! mi-am spus, amintindu-mi. Atunci m-am certat cu Marie şi n-am băgat-o în seamă! Ce tâmpit sunt! mă mustrez eu.

Si daca mor oricum nu are importanta, spuse privind cerul. Serios vreau sa ma plimb ... nu vreau sa merg cu masina. Daca vroiam ma plimbam cu a mea ... spuse aceasta incet. Stia ca acum o va uri cum faceau toti insa isi asuma riscul. Si asa facea pe toti sa sufere. De ce mai traia ea? Mai era pe pamant cineva care sa nu o desconsidere? Poate ca era si ea nu daduse de acel cineva ... orice era posibil.

Cum adica sa nu aiba importanta? spun enervat amintindu-mi de copilarie.
Si acum il vedeam pe fratele meu vitreg zacand zdorbit la doi metrii de masina, pe mama plangand de sarea camasa de pe ea, tata injurandu-ma si plesnindu-ma ca n-am avut grija de maimutoiul ala. Ii injur pe toti in gand, apoi incerc sa zambesc. se pare ca imi pierise tot cheful.

Aceasta a lasat privirea in jos. Stia ca a facut o gafa. Asa ii zicea si ea fratelui ei ... insa murise. Isi adusese aminte toate amintirile cu el in minte. Cum primise acel telefon si ii spusese ca fratele ei zace pe trecerea de pietoni? Cum putea sa nu isi aminteasca? Ii jurase mamei ei pe patul de moarte ca va avea grija de fratele ei cu pretul vietii. Nu el trebuia sa moara ci ea ...
Imi pare rau ... soptise aceasta avand capul ina in jos.

Nu... spun. Mie imi pare rau.N-ar fi trebuit sa reactionez asa.
Oftez, incercand sa alung acele amintiri din cap. O vedeam pe mama, o saptamana mai tarziu, cum ma duce in camera fratelui meu si imi spune "De acum tu esti mostenitorul nostru". Nu m-am atins de nimic vreo doua luni. Am dormit pe jos, am folosit baia mea, m-am imbracat in zdretele pe care mi le-au dat pana atunci. La un moment dat am renuntat. Si am devenit Alexunder Von Deadly.

Aceasta avea inca privirea in jos. Incerca cu tot pretul sa evite lacrimile ce erau pe cale sa apara, amintindu-si de fratele ei. Il iubea asa de mult si il pierduse din cauza ca cedase in fata lui. Se simtea ca ultimul om de pe planeta. Iar un sentiment obisnuit ei. Ofta scurt stergandu-si lacrimile.
Masina te asteapata, mai bine ai pleca ... ii spuse aceasta sperand sa nu creada ca il goneste. Deja esti ud tot ... si toate asta din cauza mea. Nu vreau sa recesti ... spuse aceasta evitand sa il priveasca pe baiat. Nu avea tupeu sa dea cu ochii de el.

Sunt ud? intreb uitandu-ma la mine. Ei bine, sunt.
Rad de mine caci nu mi-am dat seama ca sunt ud. Eram culmea!
Lasa-l sa astepte. Sa plece daca vrea! spun ridicand din umeri, uitandu-ma la taxiul antic. Nu prea aveam incredere in el, asa ca... Oftez, dandu-mi parul dupa ureche. Poate ca ma voi duce pe jos pana acasa... Da, sigur ma voi duce pe jos. Oricum eram deja ud.

Fata ofta inca suparata pe ea insasi. Cu facea mereu de incurca lucrurile? Era talentul ei.
O sa recesi ... spuse aceasta incet deslipindu-se bluza de pe ea deoarece incepea sa o enerveze la culme. Asta ii trebuia daca nu stia sa se imbrace gros cand iesea afara, mai ales noaptea. Merita sa receasca si sa se faca fleasca si sa raceasca. Era numai vina ei daca nu era atenta la sanatatea sa. Insa acums e gandea ca si baiatul raceste din cauza ei deoarece a stat cam mult in ploaie. Se oftica, dar nu avea ce sa faca, faptul era consumat deja ...

Răceeesc! Adică stau acasăăă! spun fericit precum un copil mic.
Chiar vroiam să stau acasa, să trândăvesc sub plapumă, să nu ma nimic de făcut... Doamne, ce vis frumos! Trag aer adânc în piept şi îl expir. Nu îmi era frig, îmi era chiar cald.
Poate răceşti tu... spun zâmbind dulce către Keiko.

Fata se uita uimita in tot sensul cuvantului la baiat. Nici nu observase ca masina de langa ei nu mai era. Cum putea sa fie fericit daca racea? Erau intrebari la care nu gasea raspuns. Cand ii auzi replica baiatului se incrunta usor.
Si daca racesc ce? intreaba aceasta incet privind cerul lasand apa sa ii curga pe fata ca si cand ar plange. Era o senzatie minunata si ei ii placea la nebunie ploaia, mai ales sa stea in ea.

Nu stiu... Daca racesc eu ce? spun ridicand din umeri. Am privit taxiul dand coltul, plecand in alta parte, lasandu-ne in urma. Sincer, nu-mi pasa. Vroiam sa ajung acasa intr-o ora-doua, sa stau pe balcon si sa cant, sa rad cu Marie... Am oftat, apoi am inspirat aer adanc. Prfaul orasului era spalat de ploaie, amintirile mele la fel. Mereu se intampla asa. Ploua, uitam tot, se insenina, imi aminteam tot. Surad uiteandu-ma dupa o trecere de pietoni.

Te am pe constiinta, spuse atunci cand ii auzi intrebarea baiatului. Se simtea prost. Sa raceasca din cauza ei? Stia ca prezenta ei acolo era ridicola. Isi aducea aminte toate intamplarile pe care le avusese cu el. Mereu il enerva .... reusea mereu sa faca asta cu oricine. De ce era asa? Mai bine as pleca ... spuse aceasta dandu-si parul de pe fata. Era ud si se lipea de corpul ei ca si hainele. Era ingrozitor mai ales ca o mai vedea cineva.