Nothin' new...

Eu ce fac aici? mă întreb în intimitatea minţi mele. Probabil că voriam cafea, doar aveam îmensa cană în mână. Era plină cu un lichid negru-ciocolatiu, amar, fără pic de zahăr. Înjur când m-am ars pe limbă după o gură mare. Pun cana pe masă şi mă aşez pe scaun. Vroiam să pot dormi, dar aveam insomnie. Nu am mai dormit de vreo două nopţi. Ridic încet ceasul şi îl examinez. Două dimineaţa. îmi spun. Nici nu era aşa târziu. Ieri seară, parcă, mă trezisem pe la unu jumătate. Zilele mi se păreau ani, eram incredibil de obosit. Oftez, privind spre geam. Luna era încă pe cer.

Ma trezisem cu o stare ciudata. Nu mai dormeam cum trebuia de cateva zile bune. M-am trezit din pat si mi-am pus pe mine capotelul din matase de la rochita de noapte, usor transparenta, insa capotul de geaba il luasem deoarece era mai transparent ca, camasa. Am iesit din camera vrand sa ma duc la bucatarie sa imi fac o cana de lapte cald, poate poate adormeam la loc. Am deschis incet usa de la bucatarie observand ca nu sunt singura care nu doarme la aceasta ora.

Neaţa... spun absent. Am auzit uşa deschizându-se dar nu aveam nici cea mai vagă idee cine a intrat pe uşă.
Mai iau o gură de cafea şi strâmb iar din nas. O să fac aşa până când mă voi obişnui cu gustul. Nu îmi plăcea că era aşa amara. Probabil că mă voi ridica într-un final şi voi lua zahărul şi voi pune în cană vrea trei linguriţe. Atunci va fi prea dulce şi o voi arunca. Rutină.

-Buna ... dimineata daca se poate spune asa, spuse aceasta privindu-l pe baiat observand ca el inca nu stia cu cine vorbea. Probabil ca dupa ce i-a auzit vocea si-a dat seama. Probabil se va enerva ca este acolo. Nici ea nu stia ce sa creada. Nici ea nu stia daca era bine sa ramana in bucatarie sau nu. Era putin confuza in tot ce facea. Ii disparuse orice gand cu care venise in bucatarie. De ce venise ea? Nu mai putea sta inca cateva ore in camera ei pana se facea dimineata si sa plece la plimbare? Erau intrebari ce o macinau.

Mi-am ridicat încet privirea, uitându-mă la fată. Parcă o cunoşteam de undeva. Mă întrebam de unde... Probabil de aici. Am zâmbit uşor, încercând să ascund faptul că nu îmi aduceam aminte cine e.
De ce să nu fie dimineaţă? întreb ca un tâmpit, fără să-mi dau sema că era, întradevăr, încă noapte. Râd de mine, apoi încerc să mă ridic. Am reuşit cu greu, după vreo două minute.

Se uita la baiat. Nu credea ca isi facuse prezenta pe acolo. Dadu usor din umeri si se duse sa deschida fereastra, deoarece era prea cald dupa ea. Deschise fereastra si se uita afara cum lumine inca erau stinse. Era asa de frumos acolo. Brusc isi aduse aminte de ce intrebase baiatul. Nu se uita la el insa se gandea sa ii raspunda la intrebare. Se uita la ceasul de la mana sa.
Este ora doua si un sfert, ii spuse aceasta zambind oarecum inca obosita, dar nu se cunostea, deoarece stia sa isi ascunda orice aparenta

Deja? întreb ridicând sprânceană. Ciudat, mi se părea că stau aici de mai puţină vreme. Mai iau o gură din cana cu cafea, strâmb puternic din nas. Gata, asta e! spun ducându-mă la masă. Iau zahărul şi pun în cafea două linguriţe. Acum, îmi ziceam, trebuie să fie bună! Murmur ceva când am mai luat o gură. Era mult prea dulce! Dechid robinetul şi las cana sub jetul de apă. S-a zis cu cafeaua mea! spun ironic.

A chicotit usor privindu-l pe baiat. A luat un ibric din dulap si l-am umplut cu apa, cam cat doua cesti de cafea si l-am pus pe aragaz. Dupa ce apa incepea apa sa fiarba puse cafeaua si zahar necesar pentru cele doua cafele. Amesteca totul in ibric si cand era gata a luat doua cesti. A pus lichidul in cele doua cesti si i-a dat una baiatul zambind.
Incearca aceasta cafea, spuse fata zambind.

Râd, privind-o pe fată. Era mult prea rapidă pentru mine la ora asta. Zâmbesc, luând o gură de cafea. Era, întradevăr, mai bună decât a mea. Mult mai bună. Probabil din cauza zahărului.
Zahărul ăla nu mă place! spun ofticat uitându-mă la pachetul de zahăr. Ştiam că nu e aşa, dar îmi plăcea să dau vina pe alţii.

Ca sa fiu de partea ta, iti voi spune ca nu am folosit acelsi zahar, spuse aceasta zambind usor luand o gura din cafeaua ei. Mda sigur acum nu mai putea sa adoarma insa nu ar fi fost politicos din partea ei sa ii dea numai baiatului. Ar fi putut sa isi puna intrebari daca a pus ceva in ea sau nu, desi era ridicol, insa orice era pozsipbil. Se duse langa fereastra privind afara cu adoratie. Adora spatiile deschise.

Bine. spun ridicând absent din umeri.
Visam că sunt afară. Vroiam să ies afară şi să fug, să sar şi multe alte lucruri. Dar nu acum. Eram mult prea obosit acum. Voi visa la asta până pe la patru când chiar voi ieşi să sar în iarbă. Doamne, ce copil sunt! îmi spun pufnind în râs. M-am oprit destul de repede, dar în cap tot mă bătea gândul să sar în iarbă.

A privit catre baiat cand incepuse sa rada. Atat de patetitica putea fi? Ce ganduri ii treceau prin minte numai ea stia. Ii era frica ... stia ca asa se va intampla si stia ca asa se vor comporta toti cu ea ... eara doar o chestiune de timp pana cand toti o vor marginaliza ca la fosta ei casa. O ingrozea acel gand. Vroia sa iasa afara sa stea singura si sa planga. Insa credea ca daca o vede cineva va tipa la ea si toate celelalt. Ii era frica sa o mai considere lumea aiurita.

Ce ai patit? intreb uitanu-ma spre fata.
Am ras ca vaca! mi-am spus prin minte, cat incercam sa gasesc o scuza. Mi se parea penal sa spun ca eu vroiam sa fug si sa sar in iarba. Adica voi arata ca un copil... Si m-am chinut sa par serioas atata vreme. Ma injur in gand, privind in jos.
N-am ras de tine, daca asta crezi... supn intr-un final.

Isi lua privirea de la geam si se uita la baiat. Hmm chiar asa sa fi fost? Si el sa nu rada de ea? Nu stia ce sa creada. A schitat un zambet catre baiat. Se chinuia sa para cat mai adevarat desi nu stia cat de mult putea. Era chinuit, dar merita sa incerce.
Nu ma gandeam la asta ... minti aceasta. As fi vrut doar sa ies ... afara ... noaptea, murmura aceatsa zambind.

Si de ce stai aici? spun sarind jos, gata sa ies afara.
Ciudat ca m-am trezit la viata asa de repede. Nu era in firea mea. Casc fals, incercand sa par plictisit. Defapt nu eram. Eram incantat ca puteam sa ies afara sub un pretext tampit. Lust nu stiam unde era, probabil ca era la mine in camera rozand la tenisi. Ii placeau la nebunie. Surad la aceasta idee si spun:
Haide afara!

Se uita la el nestiind sigur ce sa faca. Intr-un final accepta. Isi dorea cu adevarat sa iasa afara de ce ar fi putut sa o opreasca ceva. Era bine daca si el vroia ... deci nu o considera ciudata. Se ridica de pe pervaz si il privi pe baiat zambind. Ininte de a se indeparta de geam nu a uitat sa il inchida. Era perfect acum. De abia astepta sa plece afara insa o mai oprea un singur lucru ... hainele ei.
Defapt ... spuse aceasta oprindu-se.

Iti dau hanoracul meu? intreb, aproape fara sa mai pot sa stau in loc.
Calmeaza-te, copile. Imediat iesi afara! imi spun in minte, incercand sa ma calmez. Intr-un final am reusit sa ma calmez. Am oftat indelung, ca o proba. Da, eram gata sa mai lenevesc o ora. Imi dau jos hanoracul si i-l intind fetei. Nu eram sigur ca o sa-l accepte, dar asta era.

Uite ... multumesc insa nu pot iesi imbracata totusi asa. O adolescenta de nouasprezece ani cu o rochita de noapte pe ea, capotelul mai transparent decat rochita si un hanorac peste? il intreaba aceasta pe baiat. Uite dute afara ... si eu intarzi doar cinci minute. Nu mai mult, spuse aceasta sincera. Multumesc de oferta oricum, spuse referindu-se la hanoracul baiatului. Dar chiar nu vedea cum ar fi putut sa plece asa imbracata.

Zambesc, incepand sa merg calm spre iesire.
Sigur, oke! spun catre fata.
Ce calm par! spun catre mine, stiind ca nu era asa. Aveam sa astept pana dupa colt apoi voi incepe sa fug ca nebunul pe coridoare pana voi iesi afara, apoi ma voi arunca in iarba si voi fi ud. Ud, dar fericit!
M-am asigurat ca nu ma vede fata, apoi am inceput sa fug catre gradina. M-am oprit in pragul usii, luand o gura mare de aer. Ce bine eraaa!

Fata a zambit cand baiatul ii raspunsese. Nu parea suparat. Era un lucru bun. Aceasta se duse rapid in camera ei si isi alese de acolo o pereche de blugi si o bluzita mai grosuta, dar nu foarte albastra. Se incalta cu ceva lejer, desi o enerva ca parea mult mai scunda. De obicei purta tocuri ca sa nu para prea mica .... insa asta era acum nu avea chef sa poarte tocuri. Termina tot ce avea de facut si spuse bine, se incadrase in cinci minute. Cobori repede ca sa nu stea baiatul sa o astepte. Iesise din cladire insa nu stia unde este baiatul.

Am sărit din copac când am văzut-o pe Keiko. Îmi ciufulesc părul, care era plin de frunze.
Te-ai mişcat repede... spun zâmbiind. Şi eu prea încet... mă mustrez în gând.
Oftez, lăsând capul într-o parte. Parcă nu mai îmi venea să mai sar în iarbă. Asta era bine. Trag încăodată aer în piep şi îl expir încet. Mă calmasem.

Fata zambi usor stanjenita. De ce avea senzatia ca era de rau ca se miscase incet? Stia ca de obicei baiatilor nu le place sa se miste incet. Nu stia ce sa zica.
Mda ... trebuia sa imi zici daca vroiai sa ma misc ca melcul, spuse aceasta privind ingandurata cerul. Era ceva ciudat la ea, sau la cer. Nici ea nu stia. pur si simplu vedea ca lispseste ceva de pe intinderea mare a cerului. Ce era? Steaua mamei ei? Sau a fratelui sau? Nici ea nu stia, dar nu era in apele ei ... nu ii placea ... era ciudat totul.

Nuuu... Ai venit repede. spun trantindu-ma in iarba. M-am intins in iarba uda, privind la cerul inca instelat. Ii placea afara. In casa se simtea prins, fara cale de iesire. Stia ca era claustrofob. Doar putin. Imi las cdapul in iarba moale si rece si incep sa fredonez o melodie scrisa de mine. Inca nu avea versuri. Nici macar un nume nu avea. Ce-mi venise s-o cant nu stiam...

S-a rezemat de un perete al cladirii si a privit cerul inganudurata. Era asa de frumos afara incat se simtea asa de bine. Se simtea eliberata de lumea aceia foarte rea cu ea. Ar fi preferat ca niciodata sa nu se termine acele clipe. Auzea melodia fredonata de baiat. Suna bine si ea avea incap niste versuri potrivite, insa nu indraznea sa zica nimic. A ramas in liniste privind stelele si luna, gandindu-se la ce ii facea placere sa faca afara si cand era singura ... sau cel putin fericita.