In love with music.

PRIVAT: Only me and Kim :3

În sfârșit ajunsese și Mao pe la cursuri. Se înscrisese la unul de muzică, la pian. De fapt, știa destul de bine să cânte la acest instrument, dar nu avea după ea unul, doar la cursuri. Doar din acest motiv venea la ele.
Totul trecu așa de greu. Chiar dacă se inscrisese la avansați, momentan nu învâțase nimic nou, deci se plictisise de groază. Se uita la ceas plictisită, mai puțin și adormea pe clape. În sfârșit auzi clopoțelul și văzu cum toți ieșiră din sala cea mare.
Se rugase câteva minute bune de profesor să o lasă să mai rămână, pentru a mai repeta, iar acesta acceptă într-un final. Își scoase din rucsac niște partituri, unele scrise de ea. Avea de gând să termine o melodie pe care o începuse înainte să ajungă în tabără. Nu știa sigur dacă să mai modifice ceva pe ea la ea, așa că începu să o cânte și să o asculte cu atenție. Momentan, îi plăcea ce ieșise.

Alergase de zori, uitand complet de cursurile de muzica. Dar nici ca tinea el prea multe minte. Nu nimerise sala, ca deobicei, caci o incurcase de nenumarate ori.
Isi ceru scuze la toate celelalte deranjuri si se opri in loc, incercand sa se calmeze.
- "Ah unde naiba e sala aia?" isi spuse acesta in minte si isi dadu privirea spre perete, observand usa corecta a salii.
Rasufla usurat, facandu-si si pasii mai domoli. Se opri in fata usii, caci soneria ii urla in cap si simti ca bubuia.
- "De ce nu fac dom'le chestia asta mai incetu?" se gandi baiatul punandu-si mainile la urechi pana ce alarma trecuse.
Brusc incepu o melodie necunoscuta de pian sa cante exact inspre sala.
- Huh? Nu am intarziat la cursuri pana ce s-au terminat? se intreba acesta confuz, asa ca de curiozitate apasa clanta usii si intra in sala, uitandu-se spre pian.
Zari o fata ce se "juca" cu clapele si simti o atmosfera mult-prea-placuta, incat se aseza si pe primul loc care ii veni in cale. Asculta melodia cu atentie, placandu-i cum se auzea combinarea de sunete, isi mai dadu privirea spre fata si la un moment dat il strafulgera un sentiment.
- "Ce cunoscuta mi se pare!" gandi el, dar isi alunga gandul, caci nu era deloc sigur.

Era atentă la partituri, dar și la degetele ei ce se mișcau rapid pe clape, apăsându-le cu delicatețe. Fu destul de încântată, până într-un anumit punct. Se opri brusc și strâmbă din nas, semn că ceva nu-i convenea. Sigur trebuia să mai modifice ceva pe acolo, pentru că un lucru o zgâria la propriu pe urechi și nu-i plăcea asta.
Își dăduse seama ce greșise, sau ce mai trebuia să adauge, dar nu avea pix pe lângă ea.
- Firar, zise încet, enervată că nu avea ce-i trebuia la îndemână. Noroc că în rucsac avea penarul.
Se ridică rapid de pe scaun, cu gândul să se ducă la banca ei, unde își lăsase lucrurile, dar cineva o făcu să se oprească.
Un băiat stătea pe un scaun, în apropierea pianului la care cântase ea. Perfect, îi auzise tâmpenile. Dar în fine, nu luă asta în seamă, pentru că tipul i se părea prea cunoscut.
- Hero?
Căscă ochii, de parcă văzuse cine știe ce în fața ei. Era sigură că acesta era Hero, un vechi prieten, din copilărie, iar acum se miră foarte mult că dăduse de el. Nu se mai văzuseră de ani buni, nu mai stia nimic de el.

Inca se mai lasa scufundat in sunet si incepu sa rada slab cand fata gresise melodia. Cand melodia se opri baiatul isi indrepta privirea spre fata, pentru a vedea ce mai avea de gand sa faca.
Cand isi auzi porecla ramase incremenit in loc. Nu i se paruse la inceput? Isi alunga rapid gandul, pentru a-si putea reveni la "normalitatea lui".
- Salut Mao-papuso! spuse el razand cu mult haz si se ridica din banca, pentru a o vedea mai bine.
- Am zis eu ca te faci actrita de filme x cand vei creste mare, dar nu stiam ca ele pot canta si la pian! rase tanarul slab, din nou.
- Da, cum imi arati tu ca ti-a fost dor de mine? spuse acesta suparat, indoiundu-si putin buza de jos, chiar daca era sigur ca o enervase acum doua minute in urma.

Da, într-adevăr era prietenul ei din copilărie, Hero. Nu părea prea schimbat, deși mai crescuse mult de ultima oară când îl văzuse. Și îi fusese foarte dor de el, încât acum i-ar fi venit să-l strângă tare în brațe timp de-o oră, însă la auzul acelei glume, se răzgândi.
Căută ceva cu privirea, un lucru pe care să-l arunce în băiat, însă nu avu nimic la îndemână, spre norocul ei. Se duse la rucsac și își lua în sfârșit un pix. Se întoarse spre el.
- Când ai devenit așa pervers? Și mi-a fost dor de tine, da nu fac nimic ca să-ți demonstrez, nu meriți! se strâmbă puțin, mai ceva ca un copil. Avea momente în care se comporta perfect ca unul, dar putea fi chiar drăgălașă în acele clipe.
- Nu mă așteptam să dau tocmai peste tine, aici.

Tanarul clipi din ochi foarte des in momentul cand fata merse pana la rucsac si veni inapoi, dar si in momentul conversatiei. Ii astepta replicile, banuind ca vor fi unele copilaroase.
- Eu? Sa nu merit? Dar cum vine aceasta? Sunt cel mai cuminte, inocent si firav om din lume... si sa stii m-am nascut pervers, Mao... acuma doar mi-a evoluat gradul si e in continua crestere. Dar vad ca la tine, comportamentul tau ramane la fel.. mai ales la fata aceea pe care o faceai de fiecare data cand iti dezbracam papusa aia..! incerca acesta sa-si aminteasca.
- Dollie parca...
Asculta si celelalte replici si incepu sa rada.
- Nici eu nu ma asteptam sa dau peste mine aici. Nu inteleg ce caut intr-un loc ca acesta! rase baiatul.
- De fapt cam am nevoie de tehnici noi la muzica si unde ai putea gasi noile trenduri daca nu intr-o tabara? Nu mai intreb de unde ai putea gasi aventuri... incepu Hero sa fluiere.
- Hmm... ai devenit cumva cantareata? Ma refer in cazul pianului... Sau chiar mi-ai ascultat sfatul cu filmele? o intreba acesta punandu-si mainile stranse pe cele doua parti ale obrazului si ii astepta curios raspunsul, reincepandu-si clipirea din ochi, ca si cand ar astepta un lucru unde i s-ar putea indeplini un vis.
Isi reveni repede si isi lasa mainile jos, dar tot continua cu joaca ochilor, putea face asta fara sa se plictiseasca vreodata.

Încercă să urmărească tot ce spuse, pentru că zise foarte mult lucruri, nici nu-și dădu seama dacă le reținu pe toate.
Când băiatul se făcu ”inocent și cuminte”, Mao bufni în râs. El nu era deloc așa, era pervers și foarte nebun, exact opusul, dar îl aprobă, într-un mod ironic.
I se spuse că nu se schimbase, dar Mao nu credea același lucru. I se părea că nu mai e deloc fetița aceea din copilărie, bine, poate o parte din ea încă o mai avea.
- Hmm, să știi că aceea era păpușa mea favorită, iar tu, ca un pervers ce ești, mereu o dezbrăcai ca s-o analizezi, de parcă nu te puteai uita la filme +18, se strâmbă fata din nou la el.
- Nu sunt cântăreață, niciodată nu m-am gândit să devin așa ceva, dar nici actriță de genul de filme preferat al tău. Ah, mă faci să repet că ești pervers, dar știi deja asta, începu să chicotească, apoi se duse înspre pian, pentru a-și lua partiturile. Acum că venise Hero nu avea de gând să rămână să repete, voia să-i propună să iasă la o plimbare sau ceva, pentru că voia să vadă care îi mai e viața și toate cele, din moment ce nu mai vorbiseră de o groază de timp.

- Heii... ma simt jignit...! spuse acesta prefecandu-se afectat si punandu-si mana pe piept ca si cand ar fi simtit o sageata aruncata pe acolo.
- Papusa aceea cerea sa fie dezbracata! spuse, in apararea lui, ridicand chiar si mana.
- Plus de asta... pe atuncea parintii ma monitorizau si nu imi permiteam sa analizez decat papusi, devenind inlocuitorul oamenilor si ma rog mai mult imi placea papusa ta ca avea forme, nu de altceva! rase acesta.
- Si acu imi place sa analizez "papusi"... fluiera baiatul, din nou, dar mai incet data aceasta.
- Awww mersi, compliment placut mi-ai dat inspiratia si forta de a merge mai departe.
Ramase tacut vazand ca fata se indrepta spre pian si banui ca vroia sa inceapa cu repetitiile, dar se inselase caci aceasta incepuse sa-si stranga.
- Eh? Gata repetitiile? intreba baiatul surprins si chiar clipind de cateva ori rapid, apoi veni si el in apropierea pianului pentru a vedea ce gand avea tanara si vechea sa prietena a copilariei.

Își dădu ochii peste cap când băiatul vorbi din nou de păpușa ei. Atunci ura ca el să i-o dezbrace și se pare că și acum era la fel. Doar fusese păpușica ei preferată, dar și păpușa preferată a băiatului pentru formele ei. Într-un fel îi venea și ei să râdă, dar încercă să rămână serioasă.
Atunci când Hero veni lângă ea, Mao se întoarse cu fața înspre el, afișând un zâmbet în colțul gurii, în timp ce pe chipul ei apărură două gropițe foarte drăguțe, ce-i dădeau un aspect de copil.
- Da, am cam terminat. Nu vrei să mergem să ne plimbăm puțin? Cu ocazia asta aflu ce-ai mai făcut în toți anii ăștia în care apropo, mulțumesc că ai dai și tu un semn de viață, vorbi pe-un ton ironic la ultima parte, apoi își puse rucsacul peste un umăr.
- Deci, vrei să mergem? îi adresă întrebarea pentru a doua oară și făcu niște ochii mari, de cățeluș, cărora tuturor cedau și acceptau orice vroia ea.

O urmari pe fata la toate aspectele si starile ei si ii asculta replica. O plimbare? ii suna bine pe moment, oricum se cam plictisea sa cerceteze tabara, de fapt se saturase sa tot ameteasca salile si alte lucruri de genul acesta. Ii auzi multumirea si zambi.
- Cu placere... si multumesc de asemenea pentru semnul de viata...! spuse el intorcandu-se usor, desi privirea inca ii era inspre fata, se mai astepta la vreo critica, replica ironica sau comentariu de felul acesta, sigur trebuia sa ii vina vreunul din cele trei.
Simti ca e o iluzie in clipa aceea si se lasa purtat in voia gandurilor, caci nu stia sigur daca nici pana in clipa aceea el nu viseaza, la urma-urmei nu se astepta la o regasire, iar momentul ii se accentua cand observa expresia rugatoare de pe fata tinerei. Ochii de catelus...
- Ochii aceea rugatori functioneaza mai bine la mine sa stii. Dar, oricum vroiam si eu sa ma plimb. M-am plictisit deja de monotonia salilor de pe aici, crede-ma le-am vazut, intalnit si intrat in toate, fara sa vreau, dar lucrul acesta e tipic mie... ce sa-i faci... daca nu ma nasteam asa.... nu mai eram Hero! rase in final si ii facu semn fetei sa o ia inainte, totusi galanta nu si-o uitase.

De data aceasta, Mao nu-i mai răspunse cu nici o replica ironică sau ceva de genul, deși era sigură că băiatul se aștepta la una. Când veni vorba de fața de cățeluș, Mao îi dădu dreptate. Lui Hero îi ieșea foarte bine, dar și ei. În fine, știa că el e foarte narcisist, așa că nu comentă și doar începu să râdă.
Ieși din sală, așteptându-l și pe băiat, iar în cele din urmă părăsiră și clădirea, îndreptându-se spre parc. Tabără era ca un mini oraș pentru adolescenți, era locul cel mai potrvit să-ți petreci vacanța, pentru că aici mereu se întâmplau lucruri interesante și partea bună era că nu existau reguli.
Parcul era un loc amenajat foarte frumos, un loc pe care Mao îl adora, mai ales locul unde se afla caruselul, preferatul ei.
- Deci, ce-ai mai făcut? Cum mai îți e viața? Totul e bine? începu ea să-l ia curioasă la întrebări.

Vazuse ca fata il asteapta asa ca incerca sa isi mareasca sau sa isi micsoreze pasul, in functie de cum mergea tanara.
Era bine ca avea ghid, pentru ca el singur s-ar fi ratacit la sigur, pe aici si nu incerca sa se riste asupra lucrului acestuia. Isi invarti putin privirea prin parc cand ajunsera si se gandi de unde se poate lua suc, sau bere sau orice de potolit setea, insa se abtinu sa poata auzi intrebarile surprinzatoare a fetei.
- De ce incep eu primu? Nu e intotdeauna: doamnele mai intai... si plus de aceasta "nu-mi vine sa cred ca zic o replica adevarata..." ... mi-e sete! se inrosi acesta usor de rusine ca avea nevoie de ajutor pentru a gasi un amarat de chiosc.
- Vreau o Timisoreana si doamna politist sa stii ca nu raspund la interogatoriu pana nu primesc. Protestez, am drepturi legale caci sunt cetatean... din ala... stii tu de care...si pot cere ceva de baut, in situatiile de criza precum acestea...

Ei bine, nu îi zise, dar nu îi plăcea să înceapă ea prima să spună ce a mai făcut, ce i s-a întâmplat și toate cele. De fapt, nu prea-i plăcea să vorbească despre ea, nu avea chef de obicei, ala că prefera să-i asculte pe alții.
Perfect, acum trebuia să aibă răbdare să audă tot ce trebuia să zică Hero până ce-l ducea la un chioșc. Noroc că știa o terasă în apropiere, unde puteau să stea la o măsuță, unde era umbră și răcoare.
- Hai, știu eu un loc perfect.
O luase deja înainte, ma rog, se opri la un moment dat ca Hero s-o ajungă. Avea tendința ca uneori să meargă repede și să-i lase pe alții în urmă.
Nu dură mult și ajunseră la acea teresară. Era foarte puțină lume, spre mirarea ei. Îi zise băiatului să aleagă el o masă.

Se bucura nespus cand auzi ca tanara stia un loc perfect. O urma, chiar daca aceasta o lua inainte, ajungand-o in clipa in care aceasta se intoarse.
Cand ajunsera la terasa zambi scurt si urmari unghiurile, trezindu-l deabia cand fata ii spusese.
- Pai... hai la cea de la margine. Ce zici? Esti de acord? intreba el, desi o si lua spre masa si se aseza, caci il epuizau plimbarile acestea haotice, prin parc, cand dura prea mult.
Facu semn unei chelnerite de pe acolo cand o vazuse si ii spuse imediat de doza de bere rece pe care si-o dorea, facand-o sa mai stea pana ce se hotari si prietena lui de-o viata sa comande ceva.

Mao îl urmă imediat pe vechiul ei prieten și se așeză pe un scaun în fața sa. Atunci când veni chelnerița ea ceru o limonadă. Așteptă ca aceasta să plece, apoi atenția ei se îndreptă spre Hero.
- Ai observat cum te privea? Cred că mai ai o admiratoare de pus pe listă, începu tânăra să râdă. Oricum, nu era de mirare că toate întorceau capul dupa el, era frumos.
Își sprijini capul între palme și scăpă un mic oftat. Vremea de afară o făcea să se simtă foarte plictisită, era prea cald pentru ea și ura astfel de zile. Ar fi preferat ca acum să fie ori în camera ei în pat, ori la o piscină, dar cel puțin se reîntâlnise cu Hero, iar asta o bucura, pentru că în copilărie fuseseră buni prieteni și ținuse la el foarte mult, ca la un frate.

Tanarul ramase in soc cand auzi si clipi de cateva ori in fata fetei.
- Pe bune? intreba el nesigur, punandu-si cotul drept pe masa si mana pe la barbie ca si cand ar medita la lucrul acesta.
Era obisnuit cu privirea aceea, de la fanele lui, incat nu o mai difirentia. Intr-un final isi intoarse atentia catre fata observandu-i caldura.
- Uuu draga am intrat in calduri? Sa stii ca pe mine nu ma deranjeaza daca te dezbraci! rase tanarul.
- Si tot nu ai raspuns la cele trei intrebari puse de tine..! reaminti rapid subiectul.
- Stii acum vine intrebarea: daca tu nu o faci, eu de ce as face-o? zambi incet acesta.
Isi trecu rapid mana prin suvitele de par, ca sa-si dea bretonul intr-o parte, incepuse sa-l cam deranjeze.
- Sau poti sa incepi cu intrebarile care imi plac mie, cele care suna in genul: cu dragostea cum stai? cu sexul cum stai? cu streapul cum stai? cu dirty danceul cum stai?
Ii fuse intrerupta sirul de intrebari, caci in fata lui primi si doza de bere si fata isi primi limonada. Ii multumi politicos si in vreo cateva minute, dupa ce cealalta pleca.. zari sub doza de bere, lipita o bucata de foaie. Trase de ea, pana ce o dezlipi si observa ca era o carte de vizita, lucrul ce-l facu sa chicoteasca.
Isi reintoarse atentia catre fata si ii spuse:
- Deci?

Chelnerița venise iar și îl privea pe Hero de parcă era gata să sară pe el. Pe ea chiar o speriau fanele astea așa obsedate, dar în fine, o lăsă în pace. Observă că îi lăsase și un bilet, de fapt, o carte de vizită. Începu să râdă și să se întrebe cât de des pățea el asta.
Apoi urmă interviul. Încercă să urmărească tot ce spune băiatul. Ca deobicei, erau întrebări perverse. La ce altceva să se fi așteptat de la el? Și când era mic tot cam așa era, numai că acum căpătase mai multă experiență, era și mai rău.
Și într-adevăr îi era cald, dar nu s-ar fi apucat să se dezbrace în fața lui, chiar dacă lui i-ar plăcea. Chicoti totuși când îi auzi cea replică, pentru că uneori putea fi chiar amuzant.
- Dacă nu vrei să răspunzi la întrebările mele e ok, răspund eu la ale tale. Uite ceva trăznet, spuse, apropiindu-se de urechea lui și continuă în șoaptă, nu mai sunt virgină. Am un prieten și îl ador, deși e fotomodel, deci e cam nasol, toate fanele sar pe el când ne văd în oraș și asta mă scoate din sărite, cât despre streap... mă gândeam să-i fac unul! glumi bineînțeles, pentru că n-ar fi făcut-o, bine poate doar dacă i-o cerea el.

Se ridica putin peste masa, ascultandu-i soapta fetei si isi mari ochii cu fiecare replica. Isi intredeschise gura la final, pentru ca el credea ca fata va ramane in inocenta pana in ani buni si multi inainte.
Se aseza inapoi pe scaunul sau si era inca socat.
- Oau..! putu el sa spuna si dupa isi desfacu doza de bere, luand o gura pentru a-si putea regla cuvintele.
- Si eu care credeam ca devii maicuta si singurul mod prin care sa-ti pierzi "fecioria" va fi daca te prinde cineva pe strada si de ia... dar na se pare ca aparentele inseala. Oricum, tot nu mi-ai zis in legatura cu dirty-danceul... si nu mi-ai zis nici cum a fost... isi lasa acesta capul pe-o parte, asteptandu-i curios raspunsul, dar intre timp mai lua o gura din lichidul galbui, dandu-l rapid pe gat si-l lasa iar pe masa, punandu-si bucata de hartie in buzunar ca sa nu o gaseasca altcineva, din intamplare sau cine stie ce ar putea pati.
- Dupa ... imi poti aminti si ce intrebari am eu... caci memoria mea a ramas la acelas grad la care o aveam atunci cand eram mici. Ma gandeam ca ne vom reintalni si nu ai sa ma recunosti daca nu fac asta. Aaa si vroiam sa-ti zic.. ador modul tau de a te imbraca acum.. e mai sexy decat atunci.

Mao observă că băiatul rămase foarte mirat de faptul că nu mai era virgină. Ce mare brânză? Nu știa că el o crede așa cuminte. Ei nu i se părea prea cuminte o fată care se droga, mă rog, în prezent încerca să se lase. Lua limonada într-o mână și bău aproape jumătatate, pentru că îi fusese foarte sete. Îl reașeză pe măsuță apoi reveni la poziția de mai dinainte și începu să zâmbească fără motiv.
- Păi, doar n-ai vrea să-ți spun cum s-a întâmplat, nu? Oricum, a fost frumos. Aaa și am uitat, o să-i fac și dirty-danceul, râse încet, deși era logic că n-ar face-o, dar îi plăcea să continue cu gluma perversă a băiatului. Și da, mi-am mai schimbat garderoba, mă bucur că-ți place.
Făcu o mică pauză, până când realiză că era rândul lui Hero să vorbească despre persoana lui. Îl privi cu interes și foarte curioasă.
- Deci, spune-mi ce-ai mai făcut în toți anii ăștia, vreau să aud tot.

Tanarul zambi, cautandu-si prin buzunar cand asculta raspunsurile fetei si isi scoase un pachet cu tigari, de unde isi extrase una. Avea noroc ca erau in aer liber si nu mai trebuia sa o intrebe pe fata daca o deranja fumatul.
- Ceva s-a schimbat la tine... sopti el, punandu-si tigara printre buze si incepu sa-si caute prin buzunare bricheta ori o cutie de chibrituri.
- "As la naiba...!" il irita asta pentru ca trebuia sa ceara una, se intoarse putin imprumutand o bricheta de la un baiat de la masa cealalta si isi aprinse tigara, dupa care o dadu inapoi, inghitind o mana de fum pe care o elimina repede in aer.
- Hmm.. ce-am mai facut in viata? Pai nu am mai stat pe acasa si am mers pe cont-propriu la servicii usoare, doar ca sa dau o proba la auditii de cantareti... stii ca a fost visul meu sa stau cu microfonul in mana. Am reusit, am intrat si de atunci am profesat ca si cantaret, doar ca firma mea era in contact cu alta firma si pe langa asta m-au facut si fotomodel si actor... zambi tanarul usor, zicandu-si discursul printre pufuri de tigara.
- Presupun ca ti-am raspuns la intrebari... da totul merge bine! spuse, punandu-si cotul pe masa, din nou si luand cu mana, in care deja avea tigara, inca o gura din doza sa de bere.

<< Ceva s-a schimbat la tine..>>
Îl gândul ei îi dăduse dreptate, se schimbase foarte mult de când se văzuseră ultima oară. Ea trecuse prin multe, în timp ce și băiatul la fel și se chinuise să-și împlinească visul, iar acum reușise. Mao știa asta, doar îl văzuse la televizor, dar de abia acum avusese ocazia să-l felicite pentru reușita lui. Se bucura că el devenise ceea ce-și dorise de mic.
- Da, se vede că totul merge bine! zâmbi aceasta larg și drăguț, ca un copilaș, observându-se și gropițele ei micuțe din obraji.
Își termină curând și limonada, apoi își așeză picioarele pe scaun, sub ea. Uneori lua niște poziții foarte ciudate, dar numai așa reușea să stea comod.
- Uhm... să știi că te-am văzut de câteva ori pe la televizor. Nu-mi venea să cred că ești tu, erai foarte schimbat, dar acum că ne aflăm față în față îmi dau seama că tot același ești și îmi pare bine că banii și faima nu te-au schimbat.
Privi cu mult interes fumul pe care băiatul îl împrăștia prin aer și căpăta diferite forme ciudate, însă la un moment dat veni înspre ea, iar Mao începu să dea cu mâna prin aer. Uneori fuma și ea, dar nu mult și când fumul venea de la altcineva nu-l suporta. Tuşi puţin, apoi zise:
- Trebuia să dai și tu niște semne de viață, răule. Mi-a fost așa dor de tine!

- Cineva te-a pupat mult pe obraji de ti-au dat si gropite! zise baiatul direct, caci nu se mai putea abtine in a nu comenta despre asta, era sigur ca o face adorabila pe fata, doar ca el era cu enervarea sporita a oamenilor, mai ales cand venea vorba sa se enerveze Mao.
Isi terminase si baiatul doza, ramanandu-i de terminat tigara. Astfel incepu sa asculte povestea fetei in timpul acesta. Rase slab.
- Ignoranta si distanta mea fata de oameni, care o vezi la TV e ca sa tin departe pe cei falsi, pentru ca ii gasesti la tot coltul... cu prietenii sunt tot acelas Joongie care am fost intotdeauna.
Observa cum fumul incepu sa o deranjeze pe fata, isi schimba pozitia astfel incat sa nu mai ajunga in directia ei.
- As fi vrut sa pot da un semn de viata Mao... dar in majoritatea timpului ori am inregistrari, filmari, poze, grija de casa, interviuri, o gramada de activitati cu fanii, chemari la radio, emisiuni la tv... si cred ca ti-au ajuns numai acestea. Dar ai vazut? Nu am uitat de tine... mi-ai ramas la fel de 'perversa' in minte...! chicoti baiatul si zambi in final, strambandu-se putin cu limba, printre buze.
- Cum de esti in tabara? Credeam ca nu esti genul actibitatilor "in grup"!? intreba tanarul privind-o la chip.

La partea cu gropițele Mao îl aprobă pe Hero, dar în același timp roși foarte tare și încercă să ascundă asta printr-un zâmbet, după care își lăsă ușor capul în jos. După câteva secunde simți că îi trecu, așa că reveni la normal și ascultă tot ce spuse băiatul. Îi plăcea atitudinea lui și faptul că atunci când stătea cu prietenii adevărați era același.
- Te înțeleg, ai fost ocupat, oricum, nici eu n-am dat semne de viață, deci amandoi avem o parte de vină. Dar acum nu mai conta, își zise ea în gând, pentru că se reîntâlniseră și poate aveau să țină legătura chiar și la sfârșitul taberei.
- Aaa, dar în tabăra asta poți veni și singur, nu? Spuse, scotând ușor limba, într-un mod foarte copilăros și foarte specific ei.
- Oricum, la început nu mi-a plăcut deloc aici! De abia acum câteva zile am început să mă acomodez.

Urmarise miscarile fetei, cand incerca sa ascunda roseala, facandu-l sa rada usor in sinea sa, iar la suprafata sa ramana cu aceeasi expresie, pentru a-i putea da importanta vorbelor.
- Am zis eu ca nu poti? intreba acesta fara sa astepte raspuns.
- Nu inteleg de ce nu ti-ar place pe aici. Adica soare, cer senin, lume multa... plaja... mai important fata de celelalte... o groaza de-a vesti inutile cu care ti se umpla capul... iar noptile cu fum si alcool... parca directorul ei as fi fost chiar eu...! isi stinse tigara dupa ce termina discursul si zambi incet.
- A tai ce mai fac? intreba, lasandu-si capul pe-o parte, pentru a-si masa putin gatul, statuse cam mult drept cu el.
- Mai zabovim pe aici sau mai stii locuri ca lumea? E jenant ca eu nu prea cunosc si acum cam depinde de un ghid, macar mi-am gasit unul bun... facu tanarul cu ochiul si isi retrase mana de la gatul sau.

Auzind că băiatul întrebă de părinți Mao înghiți în sec. Nu-i plăcea să vorbească despre subiectul ăsta, chiar și cu unul dintre cei mai buni prieteni ai săi. Dar până la urmă îi spuse. Îi spuse că mama ei a plecat de acasă de când era mai mică și că a rămas cu tatăl ei. Acesta devenise alcoolic, așa că se certau mereu și de câteva ori a și bătut-o, deci ea a fugit definitiv de acasă.
Când termină toată povestea zise:
- Nu știu unde să te mai duc... ! Cunosc câteva locuri pe aici, însă habar n-am pe care l-ai prefera. Club, jocuri de noroc, piscină? Unde vrei? întrebă puțin nesigură, privindu-l lung.