My world of chocolate

"Mancare!Mancare,mancare,mancare,mancare..." Acesta era cam singurul cuvant ce ii rasuna in minte,se putea auzi ca un ecou prin capul ei,trebuia doar sa fi atent.Tocmai venea de la ora si cum prin capul ei treceau doar ca vantul notiunile,s`a gandit sa repete la cantina.Ei...bine,macar asa vroia dupa ce a simtit mirosul a mai multor bunatati ce i`au facut stomacul sa o certe.Nu prea manca dimineata,nu avea acest obicei pe care insasi ea il numea "prost".Si`a luat o tava si a pus la intamplare ce a gasit,nici nu s`a mai uitat daca ii place sau nu,tot ce conta era ca stomacul ei nu mai avea mult si se manca singur.Stia,insa,ca pauza nu era sa lunga si urma sa fie ascultata,din ce?Nu stia,la ce ora,nici asta.S`a asezat la o masa intamplatoare si a deschis cartea privind`o cateva secunde.

Tocmai terminase ora de studiu electrofiziologic , o oră ce o avea o dată la două săptămâni , nici
Erau mese-mese, cei drept toate pline de tot felul de puştanii din aceea şcoală , care mai de care gălăgioşi şi plini de figuri. Îşi luă o tavă şi adăugă simplu pe ea , un suc natural verde de mere , o plăcintă mică de vişine şi o porţie mică de asemenea de paste cu vreo doi sau trei creveţi.
Luă tava cu o mână şi privi în stânga şi în dreapta. Îşi ridică m-ai bine pe umăr geanta şi merse către o masă ocupată de o tânără blondă. Spera să nu deranjeze aşa că întrebă.
Scuze. Te deranjează dacă stai la masă cu tine? întrebă acesta , evitând priviriile insistente a-le unora care ştiau cine era el de fapt şi era m-ai bine că nu se băgau cu acesta în seamă pentru că putea devini chiar şi violent.

Nici nu stia ce sa hraneasca primul creierul sau stomacul?Daca se punea pe invatat incepea stomacul sa o avertizeze din nou,daca manca,nu mai invata nimic,si asta era destul de rau,deoarece nu stia nici ce ora are.Era complet paralelea cu ce se intampla in jurul sau,nu stia decat de filmele de groaza ce nu scapau din mainile sale in nici o seara.A ridicat capul din cartea pe care o deschise si o puse pe masa,apoi si` dus privirea spre baiatul care intreba ceva,ce?!Nici ea nu stia,nu prea fusese atenta,dar oricum nu conta,sigur trebuia sa raspunda cu da sau nu,dar si asta era cam greu ca nu sia ce sa raspunda.Si`a dus privirea catre tava din mana baiatului si a rasuflat usurata dandu`si seama despre ce era vorba.
Uhm...nup! zambi cald,concentranduse apoi pe cartea pe care o deschisese.