Just tonight

Marie fredona ceva, stand pe canapeaua din sufragerie, In mod normal, ar fi aprins televizorul, dar acum o liniste placuta ii rasfata urechile.
Tinea chitara cumparata cu nu mult timp in urma si-si trecea finut degetele peste corzi, dar nu canta. Nu gasea nimic ritmat in minte, chiar daca pana astepta cuminte langa ea. Inchise chii, scotand un oftat lung pe buzele rosii, ce nu fusesera rujate sau ceva de genul.
Era imbracata intr-un tricou larg, alb si niste blugi stramti. Se intinse pe canapea, uitandu-se lung la tavan dupa ce lasa chiatara jos, langa ea.

O seară plăcută pentru a cânta ceva la chitară şi a mânca popcorn în faţa televizorului gigantic din living. Aşa că, îşi luă chitara, se îmbrăcă în nişte pantaloni strâmţi şi cu o cămaşă în carouri pe el, şi ieşi din camera sa. Destinaţia: mai întâi bucătăria, apoi livingul. Bucătăria era mult mai aproape faţă de living, aşa că de ce să facă trei drumuri? Era isteţ; daa, doar pentru atâta lucru. Încetând cu ironiile... JaeJin ajunge în bucătărie. Popcornul, spre uimirea sa, era gata. Şi era pus şi în farfuria sa preferată, cu modele florale negre. Ah, ce bine e, şi-a spus, luând popcornul, şi îndreptându-se acum spre living. Dar nu înainte de a-şi savura prima floricică, pe drumul foarte 'lung'.
A deschis uşa, care scoase un uşor scârţâit, şi nu mai avu răbdare şi începu să alerge, trântindu-se pe canapea, nebăgând de seamă că mai era cineva acolo. Se aşeză în stil turceşte, bolul cu popcorn îl aşeză între picioare, şi cu chitara atârnată de gât, începu să cânte timp de 50 de secunde, apoi porni rapid televizorul dând la anime-ul său preferat: Naruto. Era aşa de copilăros... nimeni nu îl mai văzuse aşa. Anime-ul abea începea, şi se auzi acea melodie ce anunţa că începe desenul. JaeJin începu şi el să cânte odată cu ceilalţi cântăreţi, bălăngănându-se în stânga şi în dreaptă, dar când a întors capul, a observat o fată ce se cam holba la el. Atunci se opri brusc, zâmbind ca un prost.
-Bună!

Auzea sunete. Multe. Enervante. O sa-si dea o palma, sigur. Dar nu va deschide ochii nici moarta. Oare venea sfarsitul lumii ? Tot ce e posibil. Cineva intrase in camera, dar ea tot nu se misca. Inca se gandea la sfarsitul lumii. Poate ca o sa inceapa sa rada, sau o sa moara cu zambetul pe buze. Cine stie ?
Nici acum nu deschisese ochii, dar se incruntase. Cineva ii omorase linistea in chinuri groaznice. Aprinsese nenorocitul de televizor, daduse pe ceva. Oare pe ce ?
Acum era curioasa. Hm, melodie cunoscuta. Gata, era Naruto ! Bun, acum numai trebuia sa deschida ochii. Nici gand, prea multa munca. Dar cine se asezase langa ea era greu, sau grea. Alta curiozitate.
Oare ce-o fi fost persoana asta ? Tot va trebui sa deschida ochii, trebuia , intr-un sfarsit ce se apropia curand.
Si puf ! Un tip, care pe deasupra mai manca si floricele. Incepu sa se holbeze la el. N-ar fi trebuit sa faca asta, poate o va considera disperata. Sau nu.
Ii auzi glasul si tot se holba la el. De ce ? Nici ea nu stia, poate pentru ca tipul manca floricele si ii facuse linistea perfecta sa plece departe, foarte departe. Marie zambi scurt, dar dulce, analizandu-l acum mai atenta pe baiat.
-Buna si tie ! Uhm, de ce-ai aprins televizorul ? se incrunta la el, incercand sa se ridice. Ofta, apoi se ridica, asezandu-se turceste, langa tanar.